Iluzii
august 14, 2014
11:03 am

“ Iluzii”

Autor: Piesa scrisa de Ivan Vârâpaev

Distributia: Vlad Zamfirescu, Ada Simionica, Andi Vasluianu, Raluca Aprodu, Diana Cavallioti

Regia: Cristi Juncu

Producator: Teatrul ACT si Asociatia Culturala Catharsis.

Durata: 1 h 50 min

Fotografii: Bogdan Bobocescu si Ionut Comsa

Data: 3 Septembrie 2014

Orele 21:00

Sala: Studio “Horia Bernea” – Noul Cinematograf al Regizorului Roman ( Sala mare)

Spectacol in concurs

“Iluzii”- Teatrul Act

Imagineaza-ti ca tocmai ai implinit optzeci si patru de ani. Stiu, nu-i usor, dar fa un efort: ai optzeci si patru de ani, esti bolnav, nu te-ai mai ridicat din pat de cateva zile si, deodata, iti dai seama… ca mori. Ca mai ai cateva ore de trait si gata.

Si acum imagineaza-ti ca in mintea ta, in mintea ta de optzeci si patru de ani, in mintea ta de mos basinos sau de baba artritica, in mintea ta terifiata de apropierea sfarsitului prinde contur un gand. Un gand care suna cam asa: „Am trait ce se cheama viata… pentru ce?”

Si acum e-acum: imagineaza-ti ca ai un raspuns la intrebarea asta.
Stiu, e aproape imposibil, dar fa un efort!
„Pentru ce…?”
Fa un efort!

Nu reusesti­­?
Bine, atunci imagineaza-ti ca esti la Undercloud, si patru actori tineri si talentati isi imagineaza, cu voce tare, tot ce nu reusesti tu.
Sau, mai bine, vino sa-i vezi!  – Cristi Juncu

afis-final-iluzii_micPatru actori tineri spun povestea de dragoste a doua cupluri de peste 80 de ani. Imbracati casual, asezati relaxati pe podium, inveliti in pleduri sau geci, cei patru scaneaza niste vieti, de la moarte inapoi la prima intilnire. Un teatru narativ, bazat exclusiv pe o poveste aproape telenovelistica (dragoste, viata, moarte, ramas bun, revelatii despre dragostea-care-e-atunci-cind), pe care o dinamiteaza din cind in cind (cu niste intermezzo-uri de tip farsa care anuleaza melodrama, semn ca autorul se joaca serios cu nevoia spectatorului de a se induiosa).

Ivan Viripaev face parte din tinara generatie de scriitori care schimba expresia „marea cultura rusa“ in „noua revolutie rusa“. Sigur, revolutia este in raport strict cu „marea cultura“, altfel dramaturgii rusi se inscriu in stilul obisnuit al scriitorilor americani (sic!): teme contemporane, scriitura abraziva, replica sclipitoare, umor, totul intr-o estetica minimalista.

Dincolo de teme sau estetici, textele lui au calitatea pretioasa de a fi vii, adica suna firesc pe scena, lucru care se datoreaza formatiei initiale a autorului, aceea de actor (este si cazul altor dramaturgi, de la Eric Bogosian la Evgheni Griskovet). Asta ar fi una dintre cele mai importante caracteristici ale noii dramaturgii: „umanizarea“ scriiturii. In Iluzii, aceasta calitate este esentiala si are un rost aparte, adica face piesa suportabila. Concret, textul se rezuma la a spune niste povesti de viata. Cu tot izul lor de telenovela pe texte de Paulo Coelho (intentia autorului este parodica), povestile sint doar spuse, nu si puse in scena, prin urmare le lipseste elementul „spectacol“. Sau poate exact asta era miza lui Viripaev?

1