TEORIA TĂCERII
august 26, 2017
11:30 am
București
Sala Arcelor, ARCUB - Hanul Gabroveni
Google Map

Text: Iulian Tănase
Dramatizare și regie: Mariana Cămărășan
Distribuție: Mihaela Popa, Ionuț Grama, Florina Gleznea, Bogdan Talașman
Durată: 1h

111. Se poate tăcea pe mai multe voci
Dar cîte voci are un om de-a lungul unei vieți?
Să vedem!
Vocea de lapte matern a nou-născutului, ale cărui țipete prelungi, dezarticulate, îi ies din piept ca niște baloane fonice monocrome,
vocea de lapte praf a bebelușului,
vocea crocantă, de cristal crud și de zahăr ars, a copilului care începe să articuleze lumea,
vocea de metal topit a copilului care se lasă purtat pe spirala ascendentă care îl duce către
vocea nesigură și schimbătoare a celui care se pregătește de întîlnirea cu propria adolescență,
vocea sigură pe ea a tinereții (cînd coardele vocale înfloresc),
vocea primei maturități (cînd coardele vocale fac fructe),
vocea ultimei maturități (cînd fructele coardelor vocale dau în pîrg),
vocea bătrîneții (cînd peste coardele vocale se lasă rugina toamnei),
vocea ultimei bătrîneți (cînd coardele vocale sînt încărcate de promoroacă),
vocea morții (cînd coardele vocale articulează, dezarticulat, sfîrșitul).
Astea sînt toate?
Probabil că nu.
Și-atunci, cîte voci are, totuși, un om de-a lungul unei vieți? Pe cîte voci exprimăm noi bucuria, tristețea, extazul, disperarea? Pe cîte voci ne mințim că sîntem fericiți? Pe cîte voci, de-a lungul vieții, spunem „te iubesc“?
Vorbim, cîntăm, strigăm, plîngem, rîdem, șoptim, oftăm, iar vocea ni se schimbă de la caz la caz. E una și aceeași altă voce, iar timbrul vocii, în continuă schimbare, fîlfîie ca un drapel pe cerul gurii. De cîte ori, de-a lungul vieții, vocea noastră își schimbă timbrul?

Aceasta este vocea mea de-acum. Am ajuns la jumătatea vieții, poate. Îmi lipesc timbrul vocii pe o carte poștală, care poate fi chiar această carte, și o expediez pe o adresă necunoscută.

Acest spectacol face parte din secțiunea SPECTACOLE-LECTURĂ.