THE FEVER
august 23, 2018
19:00
Bucuresti
SALA BOLȚI

SECȚIUNEA INTERNAȚIONALĂ

FRANȚA – PARIS (franceză)

Text: Wallace Shawn

Regie/Directed by: Lars Norén

Adaptare/Adapted by: Simona Măicănescu, Lars Norén

Distribuție: Simona Măicănescu

Costum/Costume: Chatoon

Lumini/Lighting: Jean Poisson

Sunet/Sound: Sophie Buisson

Colaborare artistică/Artistic advisers: Nelly Bonnafous, Anne Seiller, Bob Meyer

Colaborare tehnică/Technical effects: Radu Barbu

Spectacol produs de/Co-produced by: Le Nouvel Olympia – CDN de Tours, Théâtre de l’Espace – Scène Nationale de Besançon/Apocryphe Tendance.

Durata/Running time: 1h20’

Credit foto: François Berthon

Spectacol în limba franceză.

O femeie înstărită din New York își părăsește orașul și călătorește dintr-o țară săracă în alta, urmărită mereu de paradoxul nedreptății economice: unii au totul, iar alții – nimic. Și de fiecare dată când se reîntoarce acasă, începe să se îndoiască de toate convingerile pe care le-a moștenit. Monologul Febra dezvăluie subiecte incomode despre injustiția în lume.
Spectacolul reunește o echipă internațională de renume. Autorul, Wallace Shawn are o carieră impresionantă ca actor de teatru, televiziune și film. Lars Norén este considerat cel mai important dramaturg suedez după Strindberg. Piesele sale sunt extrem de apreciate și produse de numeroase teatre din Europa. The Fever reprezintă prima sa semnătura ca regizor pe textul unui alt dramaturg contemporan.
Simona Măicănescu este o actriță de origine română. A lucrat în regia unor regizori cunoscuți, precum Silviu Purcărete, Lucian Pintilie, Tompa Gábor și Andrei Șerban. După ce a jucat într-o coproducție româno – franceză prezentată la Avignon, în 1994 a fost invitată să joace la Teatrul Odeon din Paris.

 

New York de nos jours. „Le Capital” de Karl Marx, tombe entre les mains d’une femme riche. Improbable cadeau — Hypothèse invraisemblable : Le Communisme serait-il de nouveau à la mode ?… Elle part en voyage à la recherche de sa réponse. “Candide” bouleversée par ce qu’elle découvre, elle est peu à peu écartelée entre deux mondes, deux réalités : ce qu’elle voit et qui la blesse, et les valeurs qui, jusqu’alors, étaient les siennes.

Écrit après la chute du mur, « revisité » en 2007 par l’auteur lui-même, ce texte eest encore plus émouvant aujourd`hui qu`hier. Dans ce marasme idéologique devenu notre habit de tous les jours on s’endimanche parfois d’un nouvel élan ou de belles promesses mais, on attend sagement, un 

changement. Ce texte, ce personnage et sa Fièvre, arrivent à point pour reposer des questions dérangeantes mais fondamentales : à quel changement aspire-t-on vraiment ? Que signifient réellement progrès, renoncement, sacrifice ? Une certaine légitimité à vivre « du bon coté » du monde ? On ne trouvera de réponses, ni aujourd’hui… ni même peut-être demain… mais Fièvre est l’expression de notre conscience aux aguets.